Fictiune fara frontiere

Cand postasul i-a adus mamei prima scrisoare trimisa de Judith din America, tovarasul ministru l-a convocat la el pe Tovarasul Fenyo, secretarul de partid al teatrului, comunicandu-i ca lui personal nu i se rupe inima in mod deosebit din cauza actritei Weer, oricum, el prefera femeile brunete si zvelte, dar corpolente, nemaivorbind ca si asa e mare inghesuiala la diferitele premii si inele comemorative, deci, s-ar elibera la tanc un loc in varful scarii magarilor, in schimb, asa cum reiese din New York Times, bastarda aia mica chitcaie deja foarte indemanatic din vioara, dincolo. Ca atare, ar fi pacat sa pierdem asa ceva, la urma urmei noi suntem o mare putere muzicala, nu-i asa? Nemaivorbind ca prim-violonistii au avantajul ca sunt mai chipesi, in schimb pot fi tinuti relativ mai usor in frau.Nu ne ponegresc si nu mazgalesc tot felul de rahaturi pe te miri ce proteste. Totusi, cu un cvartet de coarde e mai greu sa subminezi clasa muncitoare. In concluzie, el in calitate de tovaras ministru, ar fi foarte recunoscator daca Tovarasul Fenyo ar descoperi cat mai repede posibil calcaiul lui Ahile intr-o inima de mama.
Asa ca Tovarasul Fenyo, de care de altfel toata lumea avea curajul sa rada cu pofta deja de un cincinal, desigur doar discret, abia sesizabil, deci Tovarasul Fenyo si-a batut capul o noapte intreaga unde naiba poate sa fie calcaiul lui Ahile intr-o inima de mama. I-a fost chiar nitel ciuda ca s-au dus naibii vremurile alea bune cand nu era legat de maini si de picioare, cand se putea actiona in voie, apoi s-a gandit ca fie ce-o fi, la urma urmei este inca democratie populara sau cemnezeiimasii, astfel ca la repetitiile de a doua zi a rugat-o pe Cleopatra sa schimbe rolul cu una dintre sclave.
... Auzind asta Cleopatra a fugit acasa, asa costumata cum era. Din ochi ii siroiau lacrimi negre, pentru ca nici macar nu s-a demachiat. A alergat prin centrul orasului, pe cap avea un par negru de imprumut si o diadema de diamante de sticla, purta un sutien din rubine de sticla, purta sutien din rubine de sticla, in picioare niste sandale romane, iar pe umeri ii flutura o toga dintr-o matase sintetica, adica exact asa cum si-a imaginat-o pe Cleopatra Tovarasul Fenyo, dupa ce consultase afisul unui spectacol frantuzesc de revista. Iar oamenii nu-si credeau ochilor, mamicile care tocmai ieseau din Magazinul Pionierilor au rasucit urgent in alta directie capul plozilor... nevestele si-au palmuit in public barbatii care se uitau gura cascata, autobuzul sapte a parcurs traseul din Piata Eliberarii si Astoria in pas alergator, calatorii impunandu-i soferului sa n-o depaseasca pe Cleopatra.

Numai de un singur lucru nu si-a dat nimeni seama: cine-i femeia asta pe jumatate goala, careia-i flutura pe umeri toga din matase sintetica? Oamenii nu si-au recunoscut actrita-vedeta pentru ca n-au vazut-o niciodata plangand cu lacrimi adevarate...

astea sunt cateva pagini dintro carte pe care am ajuns sa o citesc pentru ca iubitul meu a castigat-o la un concurs mic, facut din placere si am tendinta sa cred ca si cu bucurie, pe twitter. Am acaparat-o de la primire si m-a surprins mult viziunea prozatorului. O citeam si mintea derula un film deja de la al doilea paragraf... mai apoi am aflat citind si de pe spatele cartii ca autorul e si fotograf.

Cartea se numeste Tihna si este scrisa de Attila Bartis.

Get insane and Do the Game : Cumpara cartea si citeste-o! Te provoc